Carti cu valoare sentimentala

Deschid acest subiect cu gandul ca fiecare dintre noi avem in casa carti cu valoare sentimentala, mostenite,cumparate sau primite cadou.
Cu regret o spun dar este dezamagitor faptul ca tinerii din ziua de azi s-au indepartat de minunata deprindere a cititului. Copiii mei desi au la dispozitie o biblioteca cu sute de titluri prefera in continuare calculatorul in detrimentul cititului. Asta este una din marile mele dezamagiri.

Iata Biblia . Este o carte foarte ,foarte veche primita in dar de la bunica mea ,care la randul ei a primit-o de la bunicii ei. Bunica mea s-a nascut in 1925 si s-a dus in 1995.








Si adnotarile strabunicilor mei care pentru mine sunt la fel de valoroase .


Primele volume Ana Carenina aparute in Romania .




Istoria Literaturii Romane vol.din 1954.




Fabrica Mortii,cumparata de bunica mea in 1961,in memoria colegilor ei de clasa luati pe sus din timpul orelor si dusi impreuna cu familiile lor de nemti la Auswitz. S-a intors acasa un singur baiat din familia Moskovich salvat de rusi. Povestea lor a fost atat de impresionanta incat in 1978 bunicii m-au dus sa vizitez lagarul de concentrare din Polonia.





Si in fine, prima carte cumparata de mine in primele luni dupa revolutie.

Foarte interesant acest blog,m-a impresionat intradevar s-a pierdut si inca se va pierde mult din pacate din literatura veche tinerii nici macar nu au rabdare sa le rasfoiasca macar cartile totul vine redus la nivel de electronica

O parere personala despre problema aceasta :
Principalii vinovati suntem noi, parintii, deoarece avem o placere din a spune :
Eu nu am avut asa ceva, lasa sa aiba el.
Si uite asa, chiar parintii sunt primii vinovati de lipsa de placere a micutilor de a rasfoi o carte de calitate.
Parintii care permit copiilor sa stea ore in sir in fata pc-ului, jucind tot felul de jocuri, sunt vinovati de evolutia copiilor lor.
Ati citit vreodata o poveste copilului vostru ?
Dintr-o carte ?
Fara televizor si fara pc ?
Nu cred. Sau prea putini.
Aici, intervine iarasi acel :
Eu nu am avut parte de asemenea bucurii in copilarie, lasa sa aiba el, minca-l-ar mama.
Cum sa doreasca saracii copii sa citeasca o carte de genul celor din seria Povesti nemuritoare (BPT !)
Sau un Anton Pann, Ion Creanga, cind atractiile netului sunt imense :
jocuri violente sau sexi, desene animate gen Hentai, si alte prostii ce le strica educatia si comportamentul.

Uitati-va la ei, ca nu stiu sa mai vorbeasca corect in limba materna, de scris, nici atit.
Sigur ca sunt si exceptii, insa putine si nimeni nu urmeaza exemplul acestora.

Copilaria mea, stiti cum a fost, in privinta cartilor ?
Prima carte care am citit-o, a fost Biblia, pe care o citeam in vacantele petrecute la tara, la bunici.
Apoi, am decoperit seria povestilor nemuritoare, am mai crescut, si, am avut fericirea sa citesc si ceea ce acum a fost reeditat - Jules Verne.
O editie identica cu cea a copilariei mele.
Citi din pustii de 10- 12 ani vor pune mina sa le citeasca ?
Cei ce le-au cumparat, sunt foarte sigur ca le-au luat pentru ca le trezesc amintiri placute , multi , le-au cumparat doar de "fite", ca si celelalte serii aparute cu anumite ziare.
In liceu, nu lasam o carte de 200 - 300 de pagini pina nu o terminam, uneori prinzindu-ma ora 1 sau 2 noaptea cu ochii pe rindurile ei.
Pacat, acesti copilasi au pierdut mult, au pierdut legatura cu natura, cu pamintul, cu cultura.
Daca ati face un sondaj, in care ati intreba ce este acela un magar, un berbec, o bivolita, si multe altele, veti ramine surprinsi ca habar nu au.
Sigur, cei din mediul rural inca le stiu.
Dar cit timp va mai fi asa ?
Vedeti voi, de aici si starea mea de spirit - scîrbit.
Scârbit ca nu vad nimic normal si sanatos, ci numai lucruri si actiuni negative, negativiste.

Sunt asa de multe de spus ...
Cartile nu ar trebui sa lipseasca din nicio casa, e adevarat ca nu toti isi permit sa cumpere unele cu preturi piperate, insa, macar o carte pe luna, se poate.
Asta, in locul tutunului si a tuicii de pufoaica in amestec cu electrozi.
Sau în locul mormanului de ziare anoste, si pline de mizerii.
Foarte mult timp, dupa ce am devenit salariat, am preferat sa cumpar citeva carti , in fiecare luna, din librarii, cum era moda, prin pile.
Citi or sti de Placid et Muzo, Rahan, Pif, Cutezatorii, Tehnium, Arici Pogonici.
Vremuri frumoase, nu ?
Pustii, acum ce fac ?
Vor sa citeasca o carte ?
Pac, netul, "sărci pă goagăl" rezulta fisierul pdf, si gata !
Dar cit or citi din ea ?
Aproape 2 pagini, ca trebuie sa intre pe level 5 , la counter stricaciuni.
Habar nu au de placerea de a tine o carte adevarata in miini, sa treaca de la o pagina la alta, sa auda fosnetul hirtiei...
Ei aud tastele si mouse-ul.
Vai de ei, sarmanii, mi-e mila de ei, si ma gindesc ce va deveni aceasta lume, din cauza comoditatii din ce in ce mai mari, si a inlocuirii naturalului cu artificialul.
Acum, inca sunt generatii sanatoase, dar se vor duce, si vor ramine doar cei nascuti in fata pc-ului.
Va fi jale.

Eu, nu voi prezenta nicio carte, pentru mine, toate sunt valoroase.

Pif, Hercule,Rahan ,ce vremuri! Asa era generatia nostra! Citeam sub patura cu lanterna toata noaptea de frica parintilor care ne certau ca nu ne odihnim destul.

Teatrul radiofonic ! Va mai aduceti aminte? Nu ratam nicio piesa de teatru radiofonic. George Vraca ma fascina.

Ce vremuri! Acum nu mai trebuie decat sa traim bine.

Va multumesc personal ca mi-ati amintit vremurile frumoase...ce emotie intradevar erau vremuri deosebite,eu locuiesc in italia deja de ceva timp intru in site-ul vostru pentru ca-mi face placere ca sa citesc totul incepind de la vorbele la o cafeluta si terminind cu retetele care sin fantastice,eu am o fata de 20 ani care locuieste si ea aici in italia cu mine dar separat pentru ca vrea sa fie independenta si va rog sa ma credeti ca oricum ar fi copii nostri ai rominilor sint mai educati decit ai italienilor eu ramin in fiecare zi indignata de comportamentele pe care le vad fara sa vreau in fiecare zi,este adevarat ca timpurile nu mai sint cele de odata poate ca noi citeam mai mult pentru ca nu aveam alt izvor de cunoastere eu sincer nu cred ca este vina parintilor si parintii incearca sa se adapteze la acest ritm nebun ce viata in ziua de astazi impune fie ca vrem sau nu...speram doar ca facem tot ceea ce putem pentru a le putea oferi o educatie decenta si apoi ...cum o vrea bunul dumnezeu,va multumesc pentru ca mi-ati raspuns la comentariul meu si uinchei urindu-va o seara placuta manuela