Hrisca,aliment si medicament

HRISCA, ALIMENT SI MEDICAMENT




"Cine" este hrisca?

Hrisca este adesea confundata cu cerealele. De fapt este un nume generic dat unor plante ierboase, in mare majoritate anuale, care apartin familiei Polygonaceae, familie din care fac parte macrisul, rubarba (reventul), stevia creata. Denumirea stiintifica pentru hrisca comuna, cea mai des consumata (in engleaza buckwheat) este Fagopyrum esculentum, pentru ca sunt mai multe specii apartinand genului Fagopyrum (sp. tataricum - hrisca tatarasca, amara, cea perena cymosum, etc.).




Hrisca a fost "domesticita" si cultivata pentru prima oara, se pare, in Asia de sud-est, acum cca 8000 de ani. S-a raspandit cu rapiditate in Asia Centrala si in Extremul Orient. Alte surse plaseaza origine ei in Tibet, iar in Balcani prezenta ei este datata cu cca 6000 de ani in urma. Creste pe terenuri putin fertile, chiar acide, dar care trebuiesc bine drenate. De asemenea, nu ii priesc zonele cu temperaturi ridicate.




Compusii din hrisca

70-80% din masa fructelor de hrisca este reprezentata de amidon, in care 25% este amiloza si 75% amilopectina. Proteinele se afla intr-un raport de 18% (dintre care cele cu aport biologic deosebit sunt peste 90%), printre care se numara gluteina si globulina, si se evidentiaza concentratia deosebita de aminoacizi esentiali precum arginina, lyzina, threonina, triptofanul, cysteina.


Continutul in minerale este de asemenea ridicat: fier, zinc, seleniu. Compusii aromatici (cei care au la baza un nucleu benzenic) si care intr-adevar dau "aroma", parfumul caracteristic pentru hrisca sunt in principal reprezentati de salicilaldehida (2-hidroxibenzenaldehida.

Un rol deosebit il au compusii cu valoare antioxidanta cum este rutinul si taninurile. Hrisca a constituit mult timp sursa principala de extragere a rutinului din care se obtine rutozidul.

Un alt compus important este fagopyrina, subtstanta toxica ce provoaca la unele persoane fenomenul de fotosensibilizare.




Hrisca - aliment important

Hranitoare, aromata, gustoasa chiar, este un aliment intalnit in bucataria multor popoare, mai mult sau mai putin asiatice. Se consuma plantele verzi, plantulele (de 5-7 zile), si fructele, care sunt tari, asemanatoare cu semintele de floarea soarelui, dar mult mai mici in dimensiuni, denumite stiintific achene. Desi nu este o cereala, hrisca intruneste calitatile fainei de grau integrala. Este de fapt superioara graului din multe puncte de vedere: contine mult mai putine glucide, nu contine gluten, contine cantitati mari de lysina (aminoacid esential), fier, seleniu si mai mult calciu, cantitati impresionante de antioxidanti si se prezinta ca o alternativa la grau pentru cei care au intoleranta la cereale.


Semintele de hrisca sunt aromate si usor dulcegi. Ele pot fi consummate crude, fierte sau prajite, simple sau in amestec cu alte alimente, sau ca faina, de asemenea in numeroase combinatii. Sunt celebri taieteii japonezi soba, care constituie alaturi de orez un aliment de baza in arhipelagul nipon. Nu mai putin gustoase sunt galetele frantuzesti facute din "faina neagra - ble noire". In Japonia, hrisca este la mare pret, fiind o adevarata arta sa se prepare taieteii soba de diferite dimensiuni. Japonezii consuma cu mare placere si planta verde, in special in primele stadii de dezvoltare. De asemenea, Korea este un mare consummator de hrisca, din faina fiind obtinute nenumarate tipuri de taietei, supe si jeleuri. In Rusia si Polonia hrisca este inclusa de asemenea in numeroase retete.


Din faina de hrisca se poate face paine, se fac prajituri si biscuiti.

Mierea obtinuta din florile de hrisca este bruna si extrem de parfumata.




Inca un "medicament" oferit de mama natura: hrisca


Datorita lipsei de gluten, am mai spus, poate fi consumata de cei cu intoleranta la acest compus, sau cei cu boala celiaca (enteropatia glutenica)

S-a constat in urma unor studii ca hrisca are un rol important in mentinerea nivelului scazut de glucoza, ceea ce ar reprezenta nu numai o alternativa alimentara dar si un supliment "medical" pentru diabetici.

Terciul de hrisca cu lapte are rol in combaterea diabetului dar are rol in cresterea secretiei unui neuromediator - dopamina - cu rol in combaterea depresiei. Tot pentru diabetici, un amestec de hrisca cu iaurt (lasat peste noapte pentru fermentat) este extrem de eficace.

Prezenta unui tip de inositol (implicat in mecanismele secundare se reglare a sintezei de insulina) face ca hrisca sa fie studiata cu mult interes nu numai in cazul persoanelor cu diabet insulinodependent dar si a femeilor care manifesta Sindromul Ovarelor Polichistice.




Contraindicatii si precautii in consum


Sunt doua probleme legate de consumul de hrisca. Prima problema este fagopyrismul, o afectiune care consta in fotosensibilizarea acuta a pielii, datorata consumului de planta verde in cantitati mai mari, sau a sucului extras din planta verde. Boala este datorata compusului denumit fagopyrina, persoanele cu pielea mai alba avand in mod evident cel mai mult de suferit. Apar pete rosii, care pot dura cateva zile, iar senzatiile de arsura, durere sunt persistente. Pielea devine dureroasa la atingere. Simptomele pot sa dispara in cateva zile.

A doua problema este cauzata de alergiile la hrisca. Ea insasi este un alergen fatal, in special pentru populatiile asiatice, cu predominanta in Japonia si Koreea, provocand soc anafilactic.




Hrisca este o planta cu multiple utilizari, iar viitorul va dezvalui noi valente.



Pentru pescari, se foloseste la pescuitul de crap, singura, sau in amestec cu porumb sau in, cu rezultate deosebite.



Datorita compozitiei sale hrisca este inclusa in alcatuirea unor meniuri variate, in dietele multor boli, iar recent a fost inclusa in curele de slabire. Este recomandata pentru cei care sufera de afectiuni cardio-vasculare in general si atreoscleroza si hipertensiune arteriala in special, celor cu edeme de diferite naturi, persoanelor cu diabet zaharat si fragilitate vasculara, combate hemoragiile.

Toate cele prezenatate pana acum ne indeamna sa acceptam valoarea alimentara dar si terapeutica a acestei plante mai putin folosite la noi: hrisca.


Dr. Cristina Radulian

Cum se consuma hrisca

Inainte ca orezul sa fie raspandit prin exportarea sa din zonele mai calde in intreaga Europa, hrisca era principalul ingredient pentru pilafuri, pentru sarmale, pentru budinci etc. Asadar, pentru a intelege cum poate fi gatita hrisca, putem sa ne raportam la bucataria de acum un secol si sa o privim ca pe un stramos si, totodata, ca pe un substitut, mult mai sanatos, al orezului. Ce-i drept, multi se impaca greu cu gustul mai aromat al boabelor de hrisca, dar cu timpul, este posibil ca acest aliment sa va placa mai mult decat v-ati putea astepta.

Hrisca inmuiata

Boabele de hrisca se pun la inmuiat in apa calduta de seara pana dimineata (10-12 ore), dupa care se scurg. Amestecate cu suc de fructe, iaurt sau lapte, pot fi consumate, la fel ca fulgii de cereale intregrale, la micul dejun. De regula, boabele de hrisca se consuma impreuna cu fructe uscate (stafide, smochine, curmale), cu seminte (de floarea-soarelui, de susan, de dovleac), eventual indulcite cu miere dupa gust.

Fiertura

Inainte de a fi preparata, hrisca se spala si se pune la inmuiat vreme de 1-2 ore. Se fierbe apoi la foc de intensitate medie o parte de hrisca la doua parti de apa, pana cand boabele devin foarte moi. Durata de fierbere este de circa 20 de minute. Dupa racire, hrisca se asezoneaza cu zarzavat taiat marunt, cu ulei, sare si condimente dupa gust. Fiarta, hrisca poate fi introdusa in salatele de cruditati, alaturi de morcov, de salata verde, de varza, de sfecla rosie etc. Hrisca fiarta in lapte, la care se adauga miere si scortisoara, se numeste "kasa", si este un mic dejun traditional ucrainean.

Faina din hrisca

Se obtine prin macinarea boabelor de hrisca si este mai inchisa la culoare decat cea de grau. Se gaseste in magazinele naturiste, fiind un ingredient pentru paine (se face din 80% grau si 20% hrisca) si pentru diferite produse de patiserie. In Rusia, clatitele facute cu hrisca sunt umplute cu caviar, constituind un aliment festiv. In Franta, din faina de hrisca se fac, de asemenea, clatite care se umplu cu gem, in timp ce in Italia se fac biscuiti de hrisca, foarte gustosi, care au aparut de curand si in magazinele noastre.
In Japonia, din faina de hrisca se face o mancare traditionala: "soba" - niste taietei care se consuma mai ales la Anul Nou, pentru ca se considera ca alunga umbra necazurilor anului ce a trecut si aduc noroc pentru noul an.

Tratamente preventive

* Diabetul de tip II - cercetari recente demonstreaza ca hrisca ajuta la mentinerea nivelului de glucoza din sange in limitele normale, chiar in conditiile consumului mai ridicat de hidrati de carbon. Intr-un studiu care urmarea efectele asupra glicemiei ale produselor cu faina alba, comparativ cu cele facute cu faina de hrisca, s-a observat ca acestea din urma mentineau nivelul zaharului din sange semnificativ mai scazut.
Hrisca uscata



Cercetatorii canadieni care au facut aceste descoperiri le-au publicat in "Journal of Agricultural and Food Chemistry" si au precizat ca introducerea hriscai in alimentatie este un mijloc extraordinar de prevenire a diabetului de tip II.

* Boala canceroasa - intr-un studiu dat publicitatii in 2008, cercetatorul american dr. George Inglett afirma ca, in urma testelor de laborator si de medicina experimentala, au fost puse in evidenta proprietati antimutagene si antitumorale remarcabile ale hriscai. Compusii fenolici, vitaminele, oligoelementele si fibrele alimentare continute in boabele sale au darul de a scadea semnificativ probabilitatea de a face numeroase forme de cancer, intre care mentionam cancerul colo-rectal, cancerul gastric, cancerul esofagian si pulmonar. Se recomanda consumul de hrisca macar de 4 ori pe saptamana, impreuna cu unele cereale cum ar fi graul, orzul, ovazul, secara.

* Alzheimer, alterarea functiilor mentale produsa de imbatranire - consumul de hrisca previne degenerarea celulelor sistemului nervos, stimuleaza circulatia cerebrala si favorizeaza mentinerea functiilor de memorie si rationament, nealterate pana la varste inaintate. Pentru a obtine aceste rezultate se recomanda consumul a minimum 300 g de hrisca saptamanal, mai ales in formele putin preparate termic. Mai multe substante din hrisca, intre care rutina si colina, au aceste efecte exceptionale asupra sistemului nervos, fiind printre "medicamentele" naturale care previn si pierderile de memorie si dementa senila.

* Prevenirea litiazei biliare - "hrisca nedecorticata face parte dintre alimentele foarte bogate in fibre insolubile si ca atare are un puternic efect preventiv in formarea calculilor in colecist". Aceasta este concluzia publicata in "American Journal of Gastroenterology", in urma unui studiu realizat pe o perioada de 16 ani, facut pe un numar record de 69.000 (!) de femei, care sunt de peste trei ori mai expuse la aceasta afectiune in comparatie cu barbatii. Alaturi de hrisca, se mai recomanda si consumul de grau, orz, secara si ovaz integral.

* Accident vascular - rutina si polifenolii continuti din abundenta de hrisca sunt un puternic ajutor pentru mentinerea rezistentei si a elasticitatii vaselor de sange. Aceste substante, ingerate prin consumul zilnic de hrisca (cate 50 grame pe zi minimum), protejeaza impotriva accidentului vascular.

Tratamente interne

* Nivel ridicat al colesterolului si al trigliceridelor - "o dieta bogata in hrisca este de natura sa tina sub control nivelul colesterolului negativ (LDL) si scade procentajul de trigliceride din sange", suna concluzia unui studiu realizat pe o populatie asiatica, numita Yi, dintr-o zona muntoasa a Chinei. Datorita climei, hrisca este aliment de baza in aceasta zona, fiecare persoana consumand in medie 100 g pe zi. Ei bine, la toti consumatorii de hrisca investigati, nivelul de colesterol era foarte scazut, iar trigliceridele erau, de asemenea, mult mai scazute in comparatie cu nivelul lor la persoanele din aceeasi zona, care adoptasera deja o alimentatie "moderna", din care hrisca fusese exclusa.

* Hipertensiune - mai ales primavara si vara, este recomandat consumul de hrisca fiarta sau cruda, pentru a tine sub control tensiunea arteriala. Un principiu activ continut de hrisca, numit colina, ajuta la reducerea si la stabilizarea valorilor tensiunii arteriale.

* Ischemie cardiaca - flavonoidele continute de hrisca previn aparitia si impiedica evolutia ischemiei cardiace. Aceste substante stopeaza ingrosarea arterelor coronare, previn formarea trombilor, fiind recomandate si ca adjuvant in tromboflebita. Se recomanda consumul hriscai, cruda sau fiarta, precum si al painii facuta cu faina de hrisca, de macar 4 ori pe saptamana.

Boabe de hrisca un mijloc de prevenire a diabetui



* Ingrasare, obezitate - hrisca este printre alimentele de baza cele mai sarace in calorii si cu o bogatie in substante utile in reglarea greutatii, care o fac sa semene mai degraba cu un medicament pentru silueta, decat cu un simplu produs al campului. Hrisca este bogata in fibre alimentare insolubile, in lizina (un aminoacid esential), in magneziu, in cupru organic, in vitamine din complexul B. De asemenea, contine substante cu efect diuretic, care reduc excesul de apa din corp. Boabele de hrisca fierte si amestecate cu legume (morcov, telina, rosii, ardei) sunt printre putinele alimente care pot fi consumate si seara, putand fi mancate in cantitati mari si dand o senzatie de satietate care taie elanul gurmand al "mancaciosilor nocturni" (care sunt cei mai expusi la obezitate).

* Hepatita la alcoolici - colina, o substanta continuta din abundenta in boabele de hrisca, este un excelent tonic hepatic, care ajuta ficatul sa se regenereze si sa se "curete", dupa excesele de alcool si/sau de alimente cu toxicitate ridicata. Efectul de tonic al ficatului este atat de puternic, incat in Extremul Orient, mai ales in Japonia, hrisca era un aliment nelipsit de la petreceri, pentru a-i ajuta pe cheflii sa... supravietuiasca exceselor bahice. De asemenea, in Ucraina si Rusia, hrisca este un aliment traditional, folosit in prepararea unor feluri de mancare la petreceri, ceea ce ar fi o posibila explicatie pentru rezistenta incredibila la consumul de bauturi alcoolice pe care multi reprezentanti ai acestor natii o au.

* Epistaxis (sangerari nazale), fragilitate vasculara - mai multe observatii experimentale atesta faptul ca principiile active din acest aliment intaresc si redau elasticitatea vaselor de sange. Mai mult, substante cum ar fi rutina (o flavonoida), lizina (un aminoacid), vitaminele din complexul B pe care boabele acestei plante le contin ajuta la intarirea peretilor vaselor de sange. Se recomanda cure cu o durata de 3 luni, timp in care se consuma cate 50 g pe zi de hrisca, care este printre putinele alimente sau chiar plante medicinale care au acest efect benefic asupra vaselor de sange.

* Alergie la gluten - se recomanda hrisca in toate formele, deoarece acest aliment, desi are calitati nutritive foarte apropiate de cele ale graului, nu contine gluten si ca atare nu provoaca reactii alergice la cei sensibili fata de aceasta substanta. Mai mult, se pare ca hrisca reduce sensibilitatea alergica generala.

* Adjuvant in diabetul de tip I si de tip II - intr-un studiu de medicina experimentala s-a constatat ca atunci cand organismul este hranit cu faina de hrisca, glicemia scade cu 12-19%, vreme de 2-4 ore dupa administrare. "De vina" pentru aceste efecte este o substanta (chiro-inozitol) care face celulele organismului sa fie mult mai receptive la insulina. Ca atare, consumul zilnic de hrisca, mai ales cruda sau fiarta putin timp, este de natura sa ajute la stabilizarea glicemiei si la o reducere semnificativa a dozelor de insulina sau a medicatiei anti-diabetice.

* Imbatranire - un studiu japonez facut in 1996, sub conducerea dr. Mitsuru Watanabe, a pus in evidenta faptul ca hrisca are o combinatie unica de substante cu efect antioxidant, care protejeaza celulele de degradare si imbatranire. Cea mai bogata in substante cu efect antioxidant este coaja boabelor de hrisca, care protejeaza mai ales sistemul nervos si cel cardiovascular de imbatranirea prematura.

* Magneziu - o portie de 120 g de hrisca are suficient magneziu cat sa acopere necesarul unei zile intregi. In cazul deficitului acestui mineral, se recomanda o cura de 30 de zile, timp in care sa se consume hrisca la fiecare mic dejun si cina minimum 150g. zilnic.

* Vitamina P - este foarte importanta in mentinerea rezistentei vaselor capilare, in prevenirea gastritei si a ulcerului gastro-duodenal. Hrisca, alaturi de tomate si de drojdia de bere, este printre alimentele cele mai bogate in aceasta vitamina.

Multumim de info. Nu stiam ca e buna hrisca la atatea!